Limba de lemn in siteuri, The Old New Thing si bloggingul

Ce ma enerveaza pe mine la paginile web ale firmelor romanesti este limba de lemn. Se lauda oamenii astia in cel mai comunist stil posibil, cu niste cuvinte bombastice de nu se poate. Ma pufneste si rasul si de fiecare data cand vad un exemplar din asta imi aduc aminte de articolul acesta de pe unul din blogurile mele preferate - cel al lui Raymod Chen, intitulat The Old New Thing.

Articolul povesteste despre varianta lor (americana) de limba de lemn care, in lipsa comunistilor si a tipului de limbaj impantenit de acestia, este creata de management. Un user cu mult simt al umorului si ramas anonim si-a imaginat urmatoarea replica, pe care Raymond o foloseste ca subtitlu pentru blogul sau:

"not actually to establish a blogging point where individuals can enrich their learns on facilitating and leveraging .NET-related activities most effectively"

Replica face apel la doua aspecte. Primul este ca blogul lui nu are scopul de a prezenta un API normal ca cel de .NET, nu e orientat pentru cresterea productivitatii ci este un blog de curiozitati de programare si pentru profesionisti (geeks). A doilea aspect subliniat este ca Raymond are un blog de succes si in acelasi timp isi permite sa incalce una din regulile din blogging: nu are consistenta in alegerea subiectului prezentat, amestecand viata personala si intamplarile din Seattle cu probleme foarte foarte tehnice.

La fel facem si noi, aici pe blog, amestecam subiectele. In general lucrul asta aste rau, pentru un blogger, deoarece nu isi poate crea o masa de utilizatori fideli in acest mod. Totusi, pentru noi, erau doua optiuni. Prima - sa facem un blog tehnic, despre interfete web, care sa fie plictisior si sa poata beneficia de un numar de vizitatori restrans deoarece majoritatea designerilor si programatorilor web prefera bloguri tehnice in engleza, create de oameni cu mult mai multe cunostinte si care au mai multe lucruri de spus in urma unei experiente indelungate. Probabil am fi fost envoiti la un moment dat sa inchidem comentariile din cazua numarului infim de raspunsuri (cum s-a intamplat cu concurenta directa) si comunitatea ar fi fost egala cu zero.

Am ales in schimb varianta mixta in care siteul ramane locul pentru articole despre interfete web strict si blogul este un mediu de suport pentru comunitate si un loc de exprimare cat de cat libera pentru noi. Credem ca ce am realizat se apropie mai mult de notiune de blog adevarata si rezultatele par sa confirme acest lucru. (Aceiasi cititori comenteaza si articole tehnice si non-tehnice, deci le citesc pe amandoua, nu ii plictisim cu vreun tip de articole. In plus, avem cele mai multe comentarii, suntem blogul cu cei mai multi vizitatori, etc)

Am scris postul asta deoarece am primit de la un anomim nemultumit intrebarea "Ce legatura are subiectul asta cu blogul vostru? Nu va ajuta la scopul blogului, ce cauta asta aici!". Ei bine, draga anonimule, nu trebuie sa ne ajute cu nimic un blog-post, scriem de placere despre ce ne intrereseaza pe noi, are legatura cu noi si place vizitatorilor (apreciere manifestata prin numarul de comentarii si rating, ca doar de asta sunt acolo), nu numai cu interfetele web, ca sa iesim "sus in Google". Procentul de articole despre subiecte tehnice (siteuri, web, tehnologii) l-am mentinut la peste 60-70% (la inceput, chiar mai mult, aproape 100%) si credem ca este destul.

Gata, am scris deja prea mult, ma opresc!